Senzorium

Mmmmm, miam, miam, miam! Chifteluţe proaspeteeee. Şi-un sosulică numa’ bun. Ce mai aşteaptă punkistu’ ăsta slăbănog cu cercel în nas? Se uită în gol sau se uită la mine? Se uită în gol, la mine? Mă distrez trimiţându-i un mesaj tâmpit pe iPod. Sunt cu ochii pe tine! Îl văd cum priveşte speriat în stânga, în dreapta, ceva a făcut el de e aşa speriat. Îi tremură mâinile, a început să transpire, şi i s-a  accelerat pulsul. Mor de râs când îl văd că nu mai rezistă, se ridică şi se îndepărtează grăbit, uitându-se în urmă de parcă e bântuit. Am scăpat de-un factor perturbator, aşa că recapitulez senzaţia de mai devreme, şi-o arhivez.

Moaaaa, în ce fel miroase. Înnebunitor nu alta! Ia să mă dau mai aproape… mmmm, delicios de-a dreptul! Să stai la umbră, încă de dimineaţă, cu berea în faţă, tolănit pe un scaun de plastic care-ţi cuprinde formele generoase, urmărind poponeţe încordate ritmic care se grăbesc la muncă, coapse nervoase pe sub rochiţele vaporoase, genunchi rotunzi şi minunaţi, pulpiţe pofticioase… şi să înfuleci ca animalu’ chifteluţe de carne întinse într-un sos cu boia, un pic de usturoi şi o pişcătură de piper. Să poţi controla totul, să nu te mai îngrijoreze limitele. Să uiţi de ele.

Acum ai timp, în sfârşit, pentru toate senzaţiile după care ai tânjit! Ce să-ţi mai doreşti într-o zi de vară răcoroasă fără urmă de nor pe cer? Să clefăi, să râgâi, să te scobeşti ca târtanu’ între măsele, la sfârşit să te răcoreşti iar cu o gură de bere rece – care alunecă pe un gât modulat special pentru treaba asta. Şi nimeni să nu stea cu ochii pe tine! Până acum nu experimentasei aşa ceva. Nu ştiai cât de bine poate fi. O viaţă întreagă ai avut şi a trecut ca un accelerat printr-o gară de provincie, fără să-ţi pese nici cât negru sub… şine.

Un negru sub şine? E, pe dracu’, de unde negri în oraşul tău? Vorba vine! Şi vorba vine de peste tot, dacă nu eşti atent oraşul te asurzeşte cu zgomotele lui de maşini care frânează la stopuri, de gospodine ce strigă la copiii care bat mingea şi sparg geamurile încă de dimineaţă, de pisicile bagaboante care miaună toată noaptea, de ţigăncile care-şi laudă florile de dimineaţă până târziu, în noapte.

Şi ce miros au! Ei, da! Când hălăduieşti pe unde ai chef… mirosurile te iau de cap, te înnebunesc. Aici trebuie să fi atent. Opţiunile sunt nenumărate la început şi ai exact ceea ce-ai visat mereu. Aşa că dacă îţi doreşti cu tot dinadinsul plăteşti o diferenţă mică şi ai parte de ele, la o intensitate pe care codul tău genetic nu ţi-a permis-o toată viaţa. Dar merită! Să mor de nu merită! Adică, hei! te distrezi exact atât cât ai plătit. Şi dacă ai plătit pentru tot spectrul de vibraţii sonore, la pachet cu mirosuri en gros şi vizibilitate 360 de grade, te-ai scos. Îţi lipsesc tactilele, dar nu-i un capăt de potenţial. Lumea îţi era mai săracă fără primele trei.

Moaaaa, ce poftă am de un peşte cu mujdei, îmi lasă gura apă, nu alta! Dar ce poate fi mai simplu decât să accesezi instantaneu o bază de date şi… voila! O bucată de peşte prăjit dat prin pesmet şi un bol de mujdei de usturoi care înoată într-o smântână lăptoasă. Peştele crocant întins în sosul alb, chifla proaspătă şi caldă, papilele tale refăcute care se răsfaţă ca atunci când aveai doar optsprezece ani. Înainte să te apuci să le distrugi cu fumatul. Oh, da! Acum ar merge şi-un fum! Pentru că, nu-i aşa?, viaţa întreagă e un fum, şi imaginile se împrăştie şi se recompun oricum îţi doreşti, le adaugi un fundal sonor, le retuşezi şi le montezi… ca un Dumnezeu ce eşti. Pur şi simplu perfect! Îţi dai seama că ai făcut cea mai bună afacere din viaţa ta atunci când ai plătit să ţi se uploadeze esenţa în noul hard-drive al celor de la Sintetic-Life. Chiar dacă a durut ca dracu’. Şi apropo de asta… tocmai ţi-ai adus aminte de soacră-ta. Draguţa de ea! Îţi aminteşti când ţi-a servit ciorba aia în care a fiert peştele cu tot cu maţe? Şi tu ai mancat-o ca să-i faci plăcere nevesti-tii. Ce-o fi fost în capul tău? Dar în al ei? Aşa-i că vrei să afli?

Şi realizezi că distracţia adevărată abia acum începe!

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Science Fiction

5 răspunsuri la „Senzorium

  1. gata si cu cratimele… prea nu se intelegeau unele lucruri.

  2. Distracția începe abia când poți controla cu adevărat totul: adică – propria persoană! 😀

  3. cratime cand s-or coace… acum am altceva de facut

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s