pentru ca TREBUIE sa ai o parere

eu zic ca nu poti asista fara sa intervii chiar de fiecare data. uneori ceva te roade si vrei sa zici, sa stie si ceilalti. si ca sa fi sigur ca se intampla si ca nu-i da prin cap lui Mike sa stearga (cunoscut fiind stilul lui batranesc de a-si menajeriza realitatea) esti nevoit sa pui link si propria remarca pe propriul blog.

deci: http://revista-galileo.ro/otaku-transfer-cultura-urbana-japoneza-si-fsf-romanesc

si comentariul care nu-s sigur ca va trece:

asta cu… deranjul… eu am zis de ceva vreme ca tine de chestiuni care “leaga” intreaga personalitate. ORICE punct de vedere e ok, chiar daca ramane la nivel de parere si nu aduce “informatie” in plus (referitor la orice subiect, evident). pentru ca el rotunjeste parerea cititorului despre cel care o formuleaza, astfel incat – intr-o alta situatie, imprejurare – nu mai esti luat prin surprindere, reactionezi mai repede si supararea nu-ti mai denatureaza sensul propriilor cuvinte – atunci cand, la randul tau – vrei sa formulezi… ceva. si sa ajungi sa ai in spate 3-4-5 decenii de dialoguri, de confruntari verbale, de cine mai stie cate altele si sa te mai deranjeze o parere… parca nu e chiar atat de misto.
literatură științifico-fantastică nu suna ok pentru ca alaturarea termenilor nu spune EXACT ce ai dori sa spuna, nu pentru ca e o relicva de exprimare. lasand la o parte ca ce e stiintific nu e fantastic decat pentru idioti.

2 comentarii

Din categoria Science Fiction

Programul C.N.Pista Masters (Veterani) 8-9 iunie 2013

Stadionul Tineretului – Iolanda Balas (langa Arcul de Triumf)

Dragi colegi,
 
Va transmit programul detaliat al C.Nat.Pista care va avea loc pe stadionul Iolanda Balas- Bucuresti, cu urmatoarele detalieri:
–  Inscrierile (cu mentionarea varstei si a clubului) se pot face cel tarziu pana la data de Luni 3 iunie 2013 orele 19.00, la Dl. Prof. Rugina – tel. 0724-371219  sau la unul dintre membrii comitetului (Popistasu 0724-311534 sau Sdrula 0721-762448)
–  Un sportiv nu se poate inscrie la mai mult de 3 probe ( maxim 2 probe pe zi) !?! (imi apartin)
–  Taxa de participare : una sau  doua probe: 10 lei; trei probe – 15 lei.
–  Validarea se va face in zilele de vineri 7 iunie (orele 15.00-18.00)  si sambata 8 iunie (orele 14.00-16.00) la stadionul Iolanda Balas.
In functie de o optiune a federatiei, care va fi comunicata ulterior, programul ar putea incepe cu o ora mai tarziu.
Sportivii vor veni pregatiti si pentru plata cotizatiei anuale (30 lei pensionari/ someri si 60 lei salariati).
Asteptam inscrierile !
Cu stima,
 Gil Popistasu
 
eu am fortat un pic nota. imi pare destul de exclusivista conditia cu DOAR 3 probe… am dat inscriere pentru 4 probe. sa vedem daca merge treaba 🙂
 

Sambata 8 iunie 2013

Ora Proba Categoria
16.00 100 m garduri M, F
110 mGarduri M
80 mGarduri M, F
Greutate M 35… M 55
Sulita M, F
16.10 100 m F
16.20 100 m M
16.35 800 m M
16.50 800 m F
Triplusalt M, F
Greutate M 60…
16.55 5 Km Mars M, 3 km Mars F M, F
17.35 10.000 m F( toate categoriile) + M60…
Greutate F
Inaltime M, F
18.30 10.000 m M 35…M55
     

Duminica 9 iunie 2013

     
8.30 5.000 m F( toate categoriile) +  M 60…
9.00 5.000 m M 35…M55
Disc M
Lungime M, F
9.30 400 m Garduri M, F
9.45 300 m Garduri M, F
Disc F
10.00 200 m F
10.10 200 m M
10.20 1500 m M
10.35 1500 m F
10.45 Ciocan M, F
2.000 m obst. M 60… M80; F 35… F75
11.00 3.000 m obst. M 35… M55
11.25 400 m F
11.30 400 m M
     

Scrie un comentariu

Din categoria Atletism

Batranisme

http://argosmagazine.com/?p=415

cata vorbarie fara nici o adecvare la… indiferent ce, pana la urma 😦

bine ca n-ai dat si al 4-lea exemplu, Mike-ule… pot pune pariu ca avea legatura cu GSF.

a, si, nu-ti face probleme ca nu mi-ai multumit ca ti-am atras atentia sa-ti corectezi… editorialul. batranetea nu iarta pe nimeni, oricum ai masca-o.

ziceam in moaCArte (fisuri in buci) : ce-mi mai place la Mike e ca se promoveaza SINGUR, isi da singur cu parerea:

– ca scrie la o revista serioasa,

– ca incurajeaza debutanti,

– ca ailalti sunt niste VERZE…

mai, Mike, n-ai obosit sa tot scrii TAMPENII?

Scrie un comentariu

Din categoria Science Fiction

La multi ani, Nata!

La multi ani, Nata!

Scrie un comentariu

Din categoria Science Fiction

cum vad eu o revista SF?

in primul rand imi cer scuze ca nu folosesc diacritice. tastatura de zilele astea refuza sa-mi dea tasta de ajutor necesara. si trec mai departe, mazgalind pixelii…

in al doilea rand rand vad o revista de SF… mult mai GENEROASA. cu sansa pentru 10-20 de povestiri ale debutantilor, 5-10 recenzii de romane (cu link catre punctul de vanzare si catre site/blog-ul autorului), 5-10 recenzii de filme (iarasi cu linkuri), 5 muzici, 20 de articole de stiinta (cu finalizare, ca sa zic asa, adica cu idei pana la capat, nu doar abstract si sa tragem noi concluzii) link, link, link, 5 benzi desenate, 3 romane foileton, 3-5 povesti traduse, 3-5 povesti in alte limbi…

apoi vad si un magazin propriu…

mai vad un exemplu din istoria SF-ului, prezentat cap-coada un batran care merita respectul nostru, cu 1-2 povesti, sau link catre surse si un loc unde putem cumpara o carte de-a lui.

la filme vad trailere, filme scurte intregi, prima parte a unor filme care au fost – altfel cum starnesti interesul?

vad o rubrica a unui gagiu de dincolo pentru fanul roman, cu o poveste sau ceva autobiografic.

vad pe undeva si niste artizanat SF, unii isi doresc si asa ceva…

vad vanzare de postere vechi sau noi, actualizate sau de colectie… nu numai pustilor le sunt necesare.

apoi… o rubrica speciala cu o povestire donata de pe dincolo cu autograf (primit plic de la autor cu 100 de pagini in alb, doar semnate, si tu tiparesti aici un textulet – premii pentru cei care tin aproape).

MINIM 3 concursuri… unul anual, unul pe 3 luni si unul lunar.

eu vad multe in revista asta care NU EXISTA…

4 comentarii

Din categoria Science Fiction

Senzorium

Mmmmm, miam, miam, miam! Chifteluţe proaspeteeee. Şi-un sosulică numa’ bun. Ce mai aşteaptă punkistu’ ăsta slăbănog cu cercel în nas? Se uită în gol sau se uită la mine? Se uită în gol, la mine? Mă distrez trimiţându-i un mesaj tâmpit pe iPod. Sunt cu ochii pe tine! Îl văd cum priveşte speriat în stânga, în dreapta, ceva a făcut el de e aşa speriat. Îi tremură mâinile, a început să transpire, şi i s-a  accelerat pulsul. Mor de râs când îl văd că nu mai rezistă, se ridică şi se îndepărtează grăbit, uitându-se în urmă de parcă e bântuit. Am scăpat de-un factor perturbator, aşa că recapitulez senzaţia de mai devreme, şi-o arhivez.

Moaaaa, în ce fel miroase. Înnebunitor nu alta! Ia să mă dau mai aproape… mmmm, delicios de-a dreptul! Să stai la umbră, încă de dimineaţă, cu berea în faţă, tolănit pe un scaun de plastic care-ţi cuprinde formele generoase, urmărind poponeţe încordate ritmic care se grăbesc la muncă, coapse nervoase pe sub rochiţele vaporoase, genunchi rotunzi şi minunaţi, pulpiţe pofticioase… şi să înfuleci ca animalu’ chifteluţe de carne întinse într-un sos cu boia, un pic de usturoi şi o pişcătură de piper. Să poţi controla totul, să nu te mai îngrijoreze limitele. Să uiţi de ele.

Acum ai timp, în sfârşit, pentru toate senzaţiile după care ai tânjit! Ce să-ţi mai doreşti într-o zi de vară răcoroasă fără urmă de nor pe cer? Să clefăi, să râgâi, să te scobeşti ca târtanu’ între măsele, la sfârşit să te răcoreşti iar cu o gură de bere rece – care alunecă pe un gât modulat special pentru treaba asta. Şi nimeni să nu stea cu ochii pe tine! Până acum nu experimentasei aşa ceva. Nu ştiai cât de bine poate fi. O viaţă întreagă ai avut şi a trecut ca un accelerat printr-o gară de provincie, fără să-ţi pese nici cât negru sub… şine.

Un negru sub şine? E, pe dracu’, de unde negri în oraşul tău? Vorba vine! Şi vorba vine de peste tot, dacă nu eşti atent oraşul te asurzeşte cu zgomotele lui de maşini care frânează la stopuri, de gospodine ce strigă la copiii care bat mingea şi sparg geamurile încă de dimineaţă, de pisicile bagaboante care miaună toată noaptea, de ţigăncile care-şi laudă florile de dimineaţă până târziu, în noapte.

Şi ce miros au! Ei, da! Când hălăduieşti pe unde ai chef… mirosurile te iau de cap, te înnebunesc. Aici trebuie să fi atent. Opţiunile sunt nenumărate la început şi ai exact ceea ce-ai visat mereu. Aşa că dacă îţi doreşti cu tot dinadinsul plăteşti o diferenţă mică şi ai parte de ele, la o intensitate pe care codul tău genetic nu ţi-a permis-o toată viaţa. Dar merită! Să mor de nu merită! Adică, hei! te distrezi exact atât cât ai plătit. Şi dacă ai plătit pentru tot spectrul de vibraţii sonore, la pachet cu mirosuri en gros şi vizibilitate 360 de grade, te-ai scos. Îţi lipsesc tactilele, dar nu-i un capăt de potenţial. Lumea îţi era mai săracă fără primele trei.

Moaaaa, ce poftă am de un peşte cu mujdei, îmi lasă gura apă, nu alta! Dar ce poate fi mai simplu decât să accesezi instantaneu o bază de date şi… voila! O bucată de peşte prăjit dat prin pesmet şi un bol de mujdei de usturoi care înoată într-o smântână lăptoasă. Peştele crocant întins în sosul alb, chifla proaspătă şi caldă, papilele tale refăcute care se răsfaţă ca atunci când aveai doar optsprezece ani. Înainte să te apuci să le distrugi cu fumatul. Oh, da! Acum ar merge şi-un fum! Pentru că, nu-i aşa?, viaţa întreagă e un fum, şi imaginile se împrăştie şi se recompun oricum îţi doreşti, le adaugi un fundal sonor, le retuşezi şi le montezi… ca un Dumnezeu ce eşti. Pur şi simplu perfect! Îţi dai seama că ai făcut cea mai bună afacere din viaţa ta atunci când ai plătit să ţi se uploadeze esenţa în noul hard-drive al celor de la Sintetic-Life. Chiar dacă a durut ca dracu’. Şi apropo de asta… tocmai ţi-ai adus aminte de soacră-ta. Draguţa de ea! Îţi aminteşti când ţi-a servit ciorba aia în care a fiert peştele cu tot cu maţe? Şi tu ai mancat-o ca să-i faci plăcere nevesti-tii. Ce-o fi fost în capul tău? Dar în al ei? Aşa-i că vrei să afli?

Şi realizezi că distracţia adevărată abia acum începe!

5 comentarii

Din categoria Science Fiction

Borderline

Voiau să demonstreze profesoarei că ei doi sunt cea mai bună echipă de piticoţi care strânge ciuperci de pădure. Tania tocmai găsise două mari şi frumoase când auzi chiuitul lui Andrew. Băiatul o chemă să-i arate cele două păpuşi mari pe care le găsise acoperite cu frunze în preajma unei gropi mari care fumega. Fetiţa sosi în fugă şi ochii îi prinseră a străluci mai tare decât materialul cu care erau îmbracate păpuşile.

– Putem să le luăm acasă? Şi zicând asta trase de papuşa mai mică. E grea, observă ea!

– Ştiu, zise baiatul, am încercat să ridic păpuşa mare. Probabil că-s umplute cu pietre. Hai să plecăm, mă ustură ochii de la fum.

– Nu spunem nimănui ce-am găsit, rămâne secretul nostru, da Andrew? Hai să le acoperim bine cu frunze. Venim să le luăm după ce împlinim măcar şase ani. Mama zice că trebuie să mănânc carne ca să cresc mare şi să am picioare lungi ca ale ei.

– Ştiu, şi tata cand bea râde de mine când îi zic mereu că mâine o să fiu mai forţos şi o să-l pun la skandenberg, dar ştiu că într-o mâine o să pot, deşi nu cred că la şase ani, poate la şapte, zâmbi el. Hai să ne întoarcem, tu câte ciuperci ai găsit? Eu doar şase.

– Sunt cinci, Andrew, uite! una, două, trei, patru, cinci. Ţi-am spus de atâtea ori că după patru vine cinci, nu şase.

Băiatul numără în gând şi apoi privi în coşul fetei.

– Deci tu ai numai şapte?

– Da, şi în total avem… de două ori şase, hotărâ ea. Uite că mai pun una de la mine la tine. Hai să mergem să nu plece fără noi.

Seara, părinţii copiilor au început să se îngrijoreze când atât Andrew, cât şi Tania, au făcut febră mare şi au fost nevoiţi să-i ducă la spital.

– Am făcut câteva investigaţii, şi nu e de la ciuperci, dar vor rămâne peste noapte la noi, ca să fim siguri că nu se vor ivi complicaţii, le spuse doctorul Alan celor două mame îngrijorate. Apoi, când le ghici încordarea, adăugă: copiii înregistraţi ca având o dezvoltare psihică uşor întârziată, în cazul lor mai rar întâlnit, cel al personalităţii de frontieră, sau borderline, făcu o pauză, pot să vă mărturisesc că nu am cunoştinţă că ar avea vreo sensibilitate la boli – diferită de cea a copiilor normali. Le urmări pe femei cum se detensionează şi plusă: În caz că doriţi să rămâneţi cu ei peste noapte vă rog să luaţi loc în salonul de aşteptare. Aveţi cafea şi cornuri în automate şi un telefon de la care mă puteţi deranja la orice oră. Mulţumit că şi-a câştigat încrederea lor, le lăsă singure, îndepărtându-se uşor, cu spatele.

– Să sperăm că are dreptate, zise mama Taniei.

– Sunt copiii noştrii, se îmbolnăvesc şi-şi revin la fel de repede ca toţi ceilalţi copii, fu de acord şi mama băiatului.

Săptămâna următoare, la şcoală, profesorul de sport îl întrebă pe Andrew de ce păstrează pe el treningul şi nu se dezbracă la şort, iar acesta, în timp ce alerga încă o tură de încălzire pe stadion, îi răspunse că nu are un echilibru termic destul de bun decât dincolo de frontieră.

– Gâgâlicile astea, îi innebuneşte în cap Discovery Science! hotărâ el, apoi îşi văzu mai departe de treabă, convins fiind că replica puştiului nu merita trecută în raport la rubrica „progrese”.

După încă o săptămână grijile celor două mame aproape că se stinseră. Iar atunci când tatăl Taniei invită familia lui Andrew la aniversarea lui, împreună cu alte patru familii, ale căror progenituri ceva mai educate nu-şi băteau joc de uşorul handicap al celor doi, toate lucrurile păreau reintrate pe făgaşul normal. Aşa că nimeni nu observă pe moment că cei doi copii dispărură de pe peluza din faţa casei. Şi poate că lipsa lor n-ar fi fost remarcată dacă mama lui Andrew n-ar fi întâlnit privirea mamei fetei. Aproape în acelaşi moment femeile se îngrijorară şi se înţeleseră din priviri să nu-şi mai păzească soţii de… băutură.

Puştii nu ieşiseră din curtea imensă, nu erau la piscină, şi nici în labirintul floral din seră, mai rămânea podul şi subsolul. Femeile coborâră tiptil în subsol şi ascultară în semiintunericul traversat de fuioare de lumină, de la gemuleţele mici de-o palmă care dădeau în spatele casei.

– Va trebui să accelerăm dincolo de patruzeci de mii de kilometri la oră pentru a trece de frontiera forţei de gravitaţie şi nu cred că-s destul de puternic pentru a apăsa maneta. Şi Andrew lăsă privirea în pământ. Nu-s destul de puternic să fac mai nimic, încă, şopti copilul.

– Fidelitatea ta forţată este un fruct amar pentru amândoi, murmură copila.

– Nu-mi mai aminti, te rog!

– Dar ne putem ajuta unul pe altul, vom trece linia împreună, şi ochii Taniei începură a străluci!

Mamele pitulate în întuneric nu puteau auzi, dar prinseră a se îmbujora la faţă când văzură că fetiţa îşi daduse chiloţeii jos şi se lăsa pleznită uşor peste funduleţ de nuieluşa din mâna băiatului. Mama Taniei o prinse de umăr pe mama băiatului şi o trase uşurel înspre ieşire.

– Sunt doar nişte copii, să nu-i speriem, spuse ea, uşor stânjenită.

– Da, poate că sunt doi copii normali până la urmă, întări în şoaptă mama lui Andrew.

2 comentarii

Din categoria Science Fiction